Acum cativa ani chestiile de genul asta
„Unde imi este praful magic atunci cand am nevoie de el?! Nu-l vreau decat pentru cateva zambete, pentru putina speranta si alinare…Nu am nevoie de prea mult…imi trebuie doar putin…sa pot sa fac uratul sa para mai frumos, greul mai usor, lacrimile mai dulci…sa pot sa aduc putina culoare acolo unde stiu ca s-a pierdut….putina mangaiere acolo unde stiu ca este nevoie… Vreau putin praf magic…sa zambesc si sa dureze…sa inchid ochii,sa visez….fara sa ma trezeasca nimeni si sa-mi spuna ca este doar un vis….Putin praf magic, sa ma simt macar cateva clipe fericita si iubita….cu palma mea lipita de a ta.”
le citeam cu placere si erau woooow ce draguuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuut.
acum cred ca s-a intamplat ceva. BOOOOM. boom boom pow. nu.. pe bune.. ceva e in neregula, pentru ca astea ma enerveaza si ma fac sa inchid pagina. sunt prea flower power.. sa fcem o lume mai bunaaa. suit suit suuuuuuuiiiiiit.
lume mai buna nu exista. chestiile cu prful magic ma enerveaza la culme. la fel si „sa punem un zambet pe fata oamenilor din metrou sa nu mai fie totul gri”
nu mai cred in porcariile astea. poate am crescut, poate am realizat ca nu poate fi roz nimic. nu stiu…
acum ma gandesc la viitor in realitate, nu undeva pe un norulet roz cu stelute si cu praf de nu stiu ce. ma rog.. intelegeti voi. ma gandesc CE SA FAC CU FACULTATEA, cum o platesc, unde ma angajezx.. cred ca nu „am timp” .. (am timp!.) nu vreau poate.. sa ma gandesc la chestiutele astea.
oamenii sunt enervati si nimic nu e roz si totul e fooooarte plictisitor.